In urmatoare randuri as vrea sa va povestesc ceva ce m-a cutremurat.

As vrea sa va povestesc ceva despre unul dintre fostii mei elevi. Ca il cheama Bogdan Popa , ca a fost foarte bun la toate materiile, ca a stat in urma cu patru ani intr-una din bancile liceului vostru, ca a mers in pauze pe holurile si scarile lui , ca are ochii albastri ,ca zambeste neverosimil de senin sunt detalii care nu stiu in ce masura va pot suscita interesul. Eu imi amintesc ceva poate banal despre el, dar e genul de amanunt care poate defini un om. Clasa in care invata (nu stiu numarul dar e la etajul doi si scum invata a IX- A acolo) avea de o buna bucata de vreme clanta stricata. Nu se pusesera termopane in scoala asa ca nu prea era mare lucru de facut la usa aia sarita la propriu de pe fix , trebuia doar inchisa intr-un anumit fel daca voiai sa si ramana inchisa in timpul orei.
Oricat de bine intentionata eram, nu imi reusea, din motive de neindemanare ,un lucru in fond atat de simplu- sa inchid o usa. Astfel ca la cateva secunde dupa ce intram si aveam impresia ca in sfarsit am inchis-o bine, usa se deschidea incet si asa statea. Iar Bogdan Popa, un oarecare elev din banca intai de pe mijloc, se ridica absolut de fiecare data si se ducea si inchidea usa. Asta s-a intamplat de zeci de ori numai la ora mea, dupa care am aflat ca facea acelasi lucru si la alte ore.Spre sfarsitul anului l-am intrebat -tie nu ti s-a acrit sa te ridici de o suta de ori la o suta de ore si sa inchizi la nesfarsit nenorocita asta de usa? Nu stiu de unde ai atata rabdare!! Singurul raspuns a fost un zambet.
De fapt zambetul acestui copil mi-a revenit in memorie inainte sa imi reamintesc cum il cheama. A terminat facultatea in vara (Teologia-sectia Pastorala) si are cancer.A fost operat la Bucuresti si are nevoie de 20.000 de euro ca sa continue tratamentul undeva in Italia. Am auzit de atatea ori pe la televizor lucruri similare incat prin repetitie chiar si dramele par a se rutina si obosi ,asta in cazul in care nu cumva creeaza o reactie de respingere. La o prima vedere poate parea o suma mare dar e destul sa vreti sa intindeti o mana de ajutor si macar o parte din ea se poate aduna…Cert este ca timp nu prea mai este, cel tarziu la inceputul lui mai ar avea nevoie de banii astia.
Am auzit deja ceva comentarii- e prea mare suma, nu avem cum s-o strangem noi…O sa se faca preot, sa-l ajute Dumnezeu…Eeee, strangem noi banii astia dar cine stie daca o sa isi mai revina! Mi-ar mai lua cateva zeci de randuri sa demontez fiecare afirmatie in parte dar nu vreau sa va fur din timpul vostru liber . Tot ce stiu e ca atata timp cat mai exista o sansa pentru Bogdan ea merita exploatata, ca nu ne cere nimeni mai mult decat putem oferi, ca putem sa renuntam cateva zile la hamburgerul sau cornul din pauza sau la pachetul de tigari sau la o cutie de Coca-Cola si daca nu ne place sa-i daruim sa ne imaginam ca am pierdut banii aia sau ca nu i-am avut niciodata. Sau puteti vorbi cu parintii vostri despre asta acolo unde stiti ca exista deschidere afectiva si financiara…
E un exercitiu pe care nu vi-l propun neaparat, doar va rog din suflet sa-l incercati. Voi macar aveti sansa ca a doua zi sa reintrati in normalitate si sa va cumparati lucrurile la care ati renuntat cu o zi inainte.Si daca nu a fost prea greu puteti sa repetati experimentul .Pentru Bogdan aceasta a doua sansa sunteti chiar voi, el insusi nu si-o mai poate oferi.
Exista la New-York un Muzeu al Holocaustului conceput ca o cupola imensa tapetata cu fotografiile unei parti din victimele Holocaustului ,sunt foarte multe poze ale unor oameni necunoscuti noua dar care conteaza pentru cei care au facut muzeul. Uneori mi se pare ca e o imagine care are ceva in comun in general cu experienta de viata si cu oamenii pe care ii intalnim fiecare de-a lungul timpului. Numai ca la noi cupola e pe undeva pe dinauntru si se completeaza in fiecare zi.
Dupa ce terminati liceul imi sunt destul de clare si chipul si numele. Apoi incep sa cam incurc numele dar inca imi amintesc cum aratati si in ce banca stateati. Dupa care se estompeaza (e drept,dupa mai multi ani) si chipurile dar ramane in urma ceva nedefinit si totusi cert, ca o amintire a unei bucurii.Uit adesea motivul concret al bucuriei dar sentimentul de bucurie persista .
Cred ca la Bogdan bucuria mea provenea din faptul ca el facea cu zambetul pe buze o demonstratie live a unei mari calitati –rabdarea si m-am gandit chiar de atunci ca cineva care are atata rabdare cu o usa stricata cu siguranta va avea cel putin tot atata si cu oamenii si asta nu e putin lucru. Cate ceva despre rabdare mi se pare ca am reusit atunci sa invat de la el.Cat despre solidaritate , nu-mi doresc decat sa invat acum orice sunteti dispusi imi predati.

La aflarea cumplitului diagnostic

“La aflarea cumplitului diagnostic, familia lui a ramas fara cuvinte. “Am fost la Iasi si i-am facut tomografie. Rezultatul? O tumora galopanta, pe creierul mic. Am plecat la Bucuresti în aceeasi noapte. Dupa mai multe investigatii, fiul meu a fost operat. Tumora era maligna si înfipta în meninge”, povesteste mama sa, Lavinita Scântei. De câteva luni, tânarul trece prin momente cumplite, luptându-se cu nemiloasa boala. Banii s-au cheltuit prin spitale iar acum familia nu mai are nici un fel de sprijin. Tocmai din acest motiv, mama tânarului ne-a contactat într-o încercare diperata de a mai face ceva pentru ajutorarea copilului atât de crunt lovit. “Facem din ce în ce mai greu fata la toate nevoile. Sufletul meu este facut zdrente, parca ma lasa puterile. Financiar, însa, nu ne mai putem descurca deloc”, spune mama tânarului. Bogdan a facut biopsie care a indicat rezultatul: meduloblastom desmoplazic - o grava forma de cancer la creier si coloana vertebrala. Dupa examenul histopatologic si confirmarea diagnosticului, a fost transferat la Institutul Oncologic Fundeni, unde a urmat noi si noi tratamente. În prezent, tânarul se afla în tratament citostatic, pâna în luna mai. “La sfârsitul acestei luni, va trebui sa plecam în Italia, la Centrul European de Cancer «Gaetano Pini», din Milano, pentru investigatii si tratament. Toate acestea necesita cât mai urgent suma de 20.000 de euro. Baiatul nu manânca decât alimente ecologice, pe care le procuram de la “Naturalia” Floreasca - Bucuresti. Urmeaza si un tratament naturist, iar cheltuielile depasesc 1.000 de euro pe luna. Suntem în mare impas. Nu mai putem face fata nevoilor. Banii nu ne ajung decât pentru o saptamâna dintr-o luna”, ne spune, cu lacrimi în ochi, mama. Aceasta apeleaza, ca o ultima speranta, la oamenii de bine care exista, cu siguranta, în judetul Vaslui. Orice ajutor, cât de mic, este binevenit. Familia este în mare impas, dar, cu toate acestea, cei apropiati lui Bogdan nu si-au pierdut nici o clipa nadejdea în Dumnezeu. “Ne rugam neîncetat si stim ca Cel de Sus, în mare Lui milostivire, îsi va arata fata spre noi si ne va ajuta. Bogdan trebuie sa ajunga preot, sa-l slujeasca pe Dumnezeu si sa se roage pentru noi toti. Are atâtea misiuni de îndeplinit pe pamânt! Ajutati-l sa se faca sanatos! Ajutati-l sa traiasca! Trebuie sa traiasca!”, spune, cu disperare în glas, Lavinita Scântei. Cine vrea sa îl ajute pe Bogdan o poate face depunând o suma cât de mica în euro sau în lei, în conturile deschise, la Banca Transilvania, pe numele lui Popa Bogdan Constantin:

ÎN EURO : RO69BTRLO3804201991601XX
ÎN LEI: RO80BTRLO3801201I10760XX

Pe aceeasi tema

  • No Related Post